Broadway la Bucuresti

Am vazut Broadway-Bucuresti chiar la premiera, anul trecut, in deschiderea Teatrului de Opereta din Bucuresti. Nu stiam la ce sa ma astept, caci nu mai vazusem un astfel de spectacol pana atunci, dar mi-a placut atat de mult incat imi doresc sa il revad si mai mult ca sigur ca imi voi face acest cadou dupa sesiune.
Broadway-Bucuresti este un spectacol-colaj de momente la granita dintre teatru, dans si muzica. La realizarea lui au contribuit o serie de profesionisti ai scenei de teatru si dans autohtone. Fiecare regizor, împreuna cu un coregraf a pregatit un moment de neuitat din diferite musical-uri celebre, precum “Chicago”, “Cabaret”, “West Side Story”, “Cats”, “Fantoma de la Opera”, “Evita” si altele.
Regia este semnata de catre: Beatrice Rancea, Ion Caramitru, Radu Afrim, Alexandru Tocilescu si Razvan Dinca. Coregrafia apartine lui Razvan Mazilu, Mihai Babuska, Florin Fieroiu. Decorurile poarta semnatura lui J. Werner, iar costumele sunt realizate de catre celebra creatoare de moda Doina Levintza.
Dirijori sunt George Balint si invitatul special al acestei productii, Gary Dilworth (SUA).
Gary Dilworth este un cunoscut dirijor pe plan international, Profesor la California State University. A concertat alaturi de Orchestra Simfonica din Sacramento, de Opera si Baletul din Sacramento, iar ca bursier Fulbright, alaturi de Orchestra Simfonica din Taipei.

Simfonie europeana cu Marius Mihalache

Desi risc sa-mi fac dusmani, trebuie sa afirm ca cine nu l-a auzit cantand pe Marius Mihalache a trait degeaba. Pasiunea care ii insoteste fiecare cantec si trairea cu care loveste clapele tambalului te fac sa te simti intr-o alta lume atunci cand il asculti si credeti-ma ca rar veti vedea pe cineva cantand cu atata ardoare. De-aia merita vazut, nu numai ascultat. Si veti avea ocazia sa faceti asta luni, la Teatrul de Opereta, unde va sustine un concert-eveniment, intitulat Simfonie Europeana. Alaturi de Marius, pe scena vor urca si Aura Urziceanu, Bianca Ionescu, Nicu Covaci, Ovidiu Lipan Ţăndărică, Marcel Pavel si Gheorghe Zamfir. De regie s-a ocupat Beatrice Rancea, iar costumele vor fi semnate de Liza Panait.

Din pacate, Marius Mihalache e un nume mai cunoscut in strainatate decat in Romania. Studiaza tambalul de la varsta de 6 ani. La 10 ani uluia pe plan international interpretand la tambal Liszt, Chopin sau Rahmaninov. La 17 ani avea recital la Scala din Milano. Au urmat concerte alaturi de titani ai muzicii precum Chick Corea, lansarea a trei albume si multe alte succese. Acum are 33 de ani, a lansat de curand un nou album („World Symphony”) si vrea sa demonstreze romanilor ca tambalul nu e un simplu instrument, ci o provocare a muzicii. „Un an a durat munca la acest album – „World Symphony”. Aici e un altfel de tambal. Reprezinta pariul meu cu mine. Am vrut sa schimb viziunea oamenilor din Romania despre acest instrument. Afara, oamenii privesc cu totul altfel tambalul. Iar pe acest album el canta jazz, are inflexiuni si de muzica clasica, are ceva din rock si din drum and base si multe alte stiluri,” a declarat Marius Mihalache.

Noapte Italiana

Am fost aseara la acest spectacol si am plecat mai mult decat incantata. Imi pare rau ca sala nu a fost plina, poate pentru ca n-au stiut sa-si faca publicitate, fiindca public am avea, dar, una peste alta, spectacolul a fost minunat. Trebuie sa recunosc ca desi merg la opera si ma pasioneaza, nu sunt la curent cu vedetele din aceasta lume, drept pentru care numele celor cinci tenori care mi-au incantat urechile aseara mi-au fost complet necunoscute. M-a atras insa muzica, celebrele arii din Traviata, Tosca, Rigoletto, Othello, Turandot si, spre surprinderea mea si Carmen, o opera franceza, si nu italiana. Giuliano di Filippo, Luigi Frattola, Vicenzo Sanso, Stoyan Daskalov si Orfeo Zanetti au fost absolut incantatori, oferind un spectacol de muzica care mi-a amintit de vremea celor trei tenori (Pavarotti, Domingo si Carreras), pe care nu-i vom mai putea asculta din pacate decat de pe CD de acum inainte. Ma bucur insa sa vad ca vin altii din urma, si ca putem sa profitam si noi, romanii, de artisti precum cei cinci tenori italieni. Daca mai avem norocul sa vina si la anul, sper sa umplem mai mult sala, ca merita!

Craciun vienez

Cu siguranta ca macar odata ati ascultat concertul extraordinar al Filarmonicii de la Viena, care na incanta in prima zi a fiecarui an, fara exceptie, avand o traditie mult prea veche ca sa fie povestita si pentru care biletele s-au vandut cu mult prea multi ani in avans.
Sunt si mai sigura ca multi si-ar fi dorit sa se afle printre spectatorii acelui concert, dar cum asa ceva nu le este posibil decat celor mult prea "mari" ca sa fie numiti, am totusi o veste buna pentru ceilalti. Veti putea asista la un concert asemanator cu cel de pe 1 ianuarie de la Viena, nu de anul nou, ci de Craciun, si nu cu Filarmonica din Viena, ci cu Orchestra Simfonica din Praga, DAR tot pe acordurile lui Strauss si numai Strauss. Pe 20 decembrie, Sala Palatului din Bucuresti va fi gazda unui mare spectacol, pe care vi-l recomand cu cladura, "Marea Gala Muzicala Johann Strauss". Cu o distributie de elita, Orchestra Simfonica din Praga, sub conducerea violonistului Wenzel Plasil, precum si Baletul Johann Strauss, format din cei mai buni dansatori, vor incanta publicul din Romania, interpretand melodii celebre precum, "Vals Imperial", "Dunarea albastra", "Polca Tritsch-Tratsch" sau binecunoscutul " Marsul lui Radetzky".

"Zapatos Blancos" de Joaquín Cortés

“Flamenco reprezinta doar baza, fiindca este ceva nativ, insa pregatirea mea profesionala este mai mult de atat” a spus Joaquín Cortés, cel mai cunoscut dansator de flamenco al lumii. Ambasadorul poporului roomani la Parlamentul European, magicianul dansului, “tiganul universal”, cel care poarta cu demnitate numele de Joaquín Cortés, ii va incanta pentru a doua oara pe romani pe scena Salii Palatului, pe 19 decembrie. Admirat de Sting, Eric Clapton, Mira Sorvino sau Emma Thompson, reinventatorul dansului flamenco din se­colul XXI va aduce la Sala Palatu­lui, in premiera europeana, spectacolul “Zapatos Blancos”. Joaquín Cortés a mai fost la Bucuresti in iunie 2006, cand a prezentat un spectacol cu titlul “Mi Soledad”, tot la Sala Palatului. Acesta s-a jucat cu casa închisa si se pare ca si “Zapatos Blancos” va avea acelasi succes. Despre spectacol nu se stiu prea multe lucruri, avand in vedere ca este o premiera, dar costumele vor fi semnate de acelasi Jean-Paul Gaultier, cu care dansatorul colaboreaza de cativa ani incoace.
Originar din Cordoba si mandru de originile sale tiganesti, a studiat dansul clasic incepand de la varsta de 12 ani, iar dupa doar trei ani s-a afirmat ca solist al Baletului National Spaniol. A decis sa urmeze o cariera independenta, participand in spectacole atat ca dansator, cat si in postura de coregraf. Cortés a cunoscut succesul cu spectacole precum “Carmen” de Bizet sau “Don Quijote”, dar şi cele ale propriei companii, “Cibayi”, “Gipsy Passion”, “Soul”, “Live”, “De amor y odio” au cules aplauzele spectatorilor in turnee triumfale din intreaga lume.La 40 de ani, este inca unul din cei mai doriti barbati din lume, cota crescandu-i dupa ce a avut iubite precum Jenifer Lopez, Naomi Campbell sau Laeticia Casta. Danseaza cu o pasiune greu de egalat, traind miracolul creaţiei si dedicandu-se trup si suflet acestei arte. De aceea, Cortés a fost deseori invitat, ca “special guest star”, la cele mai importante evenimente artistice internationale, de la Grammy Awards la ceremoniile de decernare a Premiilor Oscar sau Nobel. De-a lungul carierei, artistul a dansat in fata a peste 12 milioane de oameni, in 600 de locatii diferite, iar picioarele lui sunt asigurate pentru suma de trei milioane de euro. In paralel, Joaquín Cortés s-a lansat si in cinematografie, jucand in filmele unor regizori de renume, ca Pedro Almodovar, Carlos Saura, Manuel Palacio sau Spike Lee.

Traviata

Nu intamplator am decis sa deschid acest blog cu "Traviata". Puteti sa ii spuneti cliseu, avand in vedere ca este una dintre cele mai cunoscute opere, dar este si una dintre cele mai frumoase. Muzica divina si dramatismul actiunii sunt ingredientele perfecte care fac din "Traviata" o opera minunata. Asa ca, daca vreti sa "initiati" pe cineva in tainele operei, cu "Traviata" sigur nu veti da gres. Pentru ca, la prima vedere, opera ori va va placea nespus de mult, ori o veti uri! Din fericire, atat pentru "connaisseuri", cat si pentru cei de-abia introdusi in tainele acestei frumoase manifestari de arta, Opera Romana va ofera spectacolul "Traviata" si in aceasta stagiune. Prima reprezentare va avea loc pe 8 noiembrie. Din nefericire, s-au cam scumpit biletele, dar exista totusi posibilitatea abonarii la 5 sau mai multe spectacole, pretul fiind mai avantajos in aces fel. Urmariti blogul si pentru alte recomandari de opera, merita!

In continuare, cateva date despre "Traviata", sinopsisul acesteia si povestea adevarata de la care a pornit opera lui Verdi:

TRAVIATA
Muzica: Giuseppe Verdi

Libretul: Francesco Maria Piave, dupa romanul "Dama cu camelii" de Alexandre Dumas fiul.

Premiera operei a avut loc la “Teatro La Fenice” de la Venetia, pe data de 6 martie 1853.

Sinopsis:

ACTUL I - Petrecerea Violettei Valery, din Paris. Un grup de oaspeti intarziati, sosesc de la Flora Bervoix, un alt personaj al operei; printre ei Baronul Douphol si Gastone, care il prezinta gazdei pe prietenul sau Alfredo Germont. Acesta ii marturiseste Violettei ca o iubeste, in tacere, de multa vreme. Tanara este surprinsa, nefiind obisnuita cu asemenea marturisiri sincere din partea acelora care o înconjurau. Ramasa singura dupa plecarea oaspetilor, Violeta incepe sa viseze la Alfredo. In cele din urma, se hotaraste sa renunte la viata plina de placeri desarte pe care o ducea si sa plece cu acesta.
ACTUL II - Alfredo si Violetta traiesc fericiti, retrasi la tara, in apropierea Parisului. Afland de la camerista Violettei, Annina, ca aceasta si-a vândut toate bijuteriile pentru a acoperi cheltuielile necesare intretinerii conacului de la tara, Alfredo pleaca in graba la Paris, cu gandul de a procura bani. In absenta sa, apare Giorgio Germont, tatal lui Alfredo, care îi cere Violettei sa-l paraseasca pe Alfredo, evocând trecutul ei vinovat. La început, Violeta refuză hotarata, dar afland ca sora lui Alfredo nu se va putea casatori atata vreme cat acesta nu revine in casa parinteasca, singur si liber de orice legatura compromitatoare, asa ca a lor, ea accepta sacrificiul propriei sale iubiri. Violetta renunte la iubirea sa si pleaca la Paris, lasand in urma o scrisoare prin care ii comunica hotararea de a se intoarce la viata sa de dianinte, plina de petreceri. Revenind la conacul de la tara, Alfredo nu se lasa convins de rugamintile tatalui sau de a se intoarce acasa, in sanul familiei. Gasind pe masa o invitatie de la Flora Bervoix, pleaca in fuga spre Paris, unde stie ca o va gasi pe Violetta.
ACTUL III - Bal în casa Florei Bervoix. Printre alti invitati, la petrecere se afla si Alfredo. Intra Violetta la brat cu baronul Douphol. Intre baron şi Alfredo izbucneste o cearta, ce tindea spre un duel, insa Violetta il implora pe Alfredo sa nu-si riste viata. El este de acord, cu conditia ca Violetta sa se intoarca la el. Amintindu-si insa de promisiunea facuta lui Giorgio Germont, Violetta il minte pe Alfredo ca il iubeste pe Doupho, sperand ca in acest fel tanarul sa renunte la ea. Intr-un acces de furie, Alfredo o jigneste si este provocat la duel de catre baron.
ACTUL IV - Parasita de toti prietenii si ajunsa în pragul mizeriei, Violetta zace pe patul de moarte. Doar Annina şi Doctorul Grenvil, ramasi credinciosi, cauta sa-i dea curaj. Pe neasteptate apare Alfredo, care a aflat intre timp adevarata cauza a despartirii lor si s-a convins de nevinovatia Violettei. Din nou, cei doi tineri tes planuri pentru o viata fericita. Soseste si Giorgio Germont care, pretuind nobletea sufleteasca a Violettei, este acum de acord cu casatoria lor. Dar, e prea târziu... Boala necrutatoare nu o iarta si Violetta se stinge in bratele lui Alfredo, pe care l-a iubit atât de mult...

Povestea adevarata a Traviatei:

Rose Alphonsine Plessis (1824-1846) (nascuta în satul Nonant, nu departe de orasul Bayeux din Franta), a fugit de acasa la varsta de 13 ani. Ajunsa la Paris, fara bani, a inceput sa practice prostitutia. La 18 ani devenise deja o cunoscuta curtezana („curtezana” in limba italiana se numeste “traviata”). Spre a scapa de familia care o cauta, si-a schimbat numele de fata in Marie-Duplessis. In aceasta perioada l-a cunoscut pe scriitorul Alexandre Dumas, care s-a indragostit de ea si cu care a avut o stransa legatura amoroasa. Legatura lor a continuat chiar si dupa casatoria ei, iar cei doi s-au iubit pana la moarte, la propriu! Alphonsine a murit in urma unei tuberculoze, la data de 03.02.1846, la vârsta de numai 22 ani. Sicriul ei, acoperit cu o multime de camelii, floarea ei preferata, a fost depus in cimitirul Montmartre. Doi ani mai tarziu, Alexandre Dumas a publicat cartea „Dama cu Camelii”, un roman autobiografic, care a servit apoi ca sursa de inspiratie pentru libretul operei lui Giuseppe Verdi, „La Traviata” (in aceasta opera insa curtezana apare sub numele de Violetta Valery).