Simfonie europeana cu Marius Mihalache

Desi risc sa-mi fac dusmani, trebuie sa afirm ca cine nu l-a auzit cantand pe Marius Mihalache a trait degeaba. Pasiunea care ii insoteste fiecare cantec si trairea cu care loveste clapele tambalului te fac sa te simti intr-o alta lume atunci cand il asculti si credeti-ma ca rar veti vedea pe cineva cantand cu atata ardoare. De-aia merita vazut, nu numai ascultat. Si veti avea ocazia sa faceti asta luni, la Teatrul de Opereta, unde va sustine un concert-eveniment, intitulat Simfonie Europeana. Alaturi de Marius, pe scena vor urca si Aura Urziceanu, Bianca Ionescu, Nicu Covaci, Ovidiu Lipan Ţăndărică, Marcel Pavel si Gheorghe Zamfir. De regie s-a ocupat Beatrice Rancea, iar costumele vor fi semnate de Liza Panait.

Din pacate, Marius Mihalache e un nume mai cunoscut in strainatate decat in Romania. Studiaza tambalul de la varsta de 6 ani. La 10 ani uluia pe plan international interpretand la tambal Liszt, Chopin sau Rahmaninov. La 17 ani avea recital la Scala din Milano. Au urmat concerte alaturi de titani ai muzicii precum Chick Corea, lansarea a trei albume si multe alte succese. Acum are 33 de ani, a lansat de curand un nou album („World Symphony”) si vrea sa demonstreze romanilor ca tambalul nu e un simplu instrument, ci o provocare a muzicii. „Un an a durat munca la acest album – „World Symphony”. Aici e un altfel de tambal. Reprezinta pariul meu cu mine. Am vrut sa schimb viziunea oamenilor din Romania despre acest instrument. Afara, oamenii privesc cu totul altfel tambalul. Iar pe acest album el canta jazz, are inflexiuni si de muzica clasica, are ceva din rock si din drum and base si multe alte stiluri,” a declarat Marius Mihalache.

Noapte Italiana

Am fost aseara la acest spectacol si am plecat mai mult decat incantata. Imi pare rau ca sala nu a fost plina, poate pentru ca n-au stiut sa-si faca publicitate, fiindca public am avea, dar, una peste alta, spectacolul a fost minunat. Trebuie sa recunosc ca desi merg la opera si ma pasioneaza, nu sunt la curent cu vedetele din aceasta lume, drept pentru care numele celor cinci tenori care mi-au incantat urechile aseara mi-au fost complet necunoscute. M-a atras insa muzica, celebrele arii din Traviata, Tosca, Rigoletto, Othello, Turandot si, spre surprinderea mea si Carmen, o opera franceza, si nu italiana. Giuliano di Filippo, Luigi Frattola, Vicenzo Sanso, Stoyan Daskalov si Orfeo Zanetti au fost absolut incantatori, oferind un spectacol de muzica care mi-a amintit de vremea celor trei tenori (Pavarotti, Domingo si Carreras), pe care nu-i vom mai putea asculta din pacate decat de pe CD de acum inainte. Ma bucur insa sa vad ca vin altii din urma, si ca putem sa profitam si noi, romanii, de artisti precum cei cinci tenori italieni. Daca mai avem norocul sa vina si la anul, sper sa umplem mai mult sala, ca merita!